„Taxa de solidaritate”. O altă găselniță scoasă din laboratorul Solidaritatea

2
3239

De regulă, sindicatele active și puternice se înființează și există pentru a reprezenta interesele salariaților și a proteja  drepturile acestora. Aceasta este condiția sine-qua-non a unei astfel de organizații.

Din nefericire, o dată la câțiva ani, se infiltrează câte un sindicat, o alianță, care, sub pavăza unui grup de interese de cele mai multe ori, promite adevărate fantasmagorii credulilor.

Un exemplu concludent în acest sens se află și în domeniul sănătății. Vorbim despre un sindicat care, în esență, fără să ne ferim de cuvinte, mișcă doar din degete pe taste, arogându-și toate meritele posibile oricărei acțiuni sindicale, călcând în picioare orice principiu etic și nu numai.

Încă de la înființare, Solidaritatea, căci la el facem referire, a mimat acțiunile sindicale,  racolând membrii prin promisiuni spectaculoase și atractive cum ar fi echivalarea studiilor asistenților medicali – astăzi, existând nu mai puțin de șapte forme de școlarizare pentru această categorie profesională – însă, în realitate n-au mișcat un deget în acest sens, în afara tabelelor de semnături de care s-au folosit pentru a-și dovedi reprezentativitatea.

Noi nu știm dacă de vină este nivelul lor de convingere sau faptul că propunerile lor fantasmagorice au ecou doar la o anumită categorie de lucrători din sistemul sanitar, însă cert este că Solidaritatea își face imagine publică, profitând de mijloacele de comunicare în masă, mai ales în mediul on-line, își asumă inițiative ori realizări, fără a purta semnătura lor, cu scopul de a racola membrii și atât.

Este important de menționat că, legat de acest subiect, există și un alt sindicat, Sanitas, care a spus cinstit membrilor săi, de la început, că nu se poate face echivalarea studiilor în România, deoarece la vremea respectivă, legislația din domeniul educațional nu permitea acest lucru. După numeroase întâlniri cu decidenții politici, prin luptă sindicală, cei de la Sanitas au reușit, prin modificarea unui articol la Legea Educației, să creeze cadrul legislativ necesar pentru echivalarea studiilor, numai că interesele universităților sunt în momentul de față altele.

Pentru a rezolva totuși această anomalie sistemică, cei de la Sanitas au mers la Parlamentul European cu un studiu bine documentat prin care solicită Comisiei Europene o directivă pentru uniformizarea studiilor asistenților medicali.  Iată, din punctul nostru de vedere, o acțiune coerentă și concretă a sindicatului Sanitas, față de așa-zisele trâmbițări ale sindicatului Solidaritatea care rămân numai la stadiul de promisiuni și de racolat membri.

Există însă un fapt mult mai grav pe care acest sindicat, parcă fabricat în laborator, încearcă să-l impună sau mai bine zis să-l vehiculeze în spațiul public, fapt legat de cel mai arzător subiect al zilelor noastre: salariile din sistemul medical.

Concret, sindicatul Solidaritatea solicită introducerea unei „taxe de solidaritate” pe salarii, după aplicarea sporurilor, taxe care să fie redirecționate către categoriile din sistem defavorizate.

Cu alte cuvinte, noi nu înțelegem ce vor să arate cei de la Solidaritatea, cu principiul ”solidarității”: dăm sporuri mari, dar le luăm înapoi prin „taxa de solidaritate”.

Cui servește această propunere a celor de la Solidaritatea? Încă nu este clar pentru nimeni. Cert e un lucru: se aruncă în spațiul public tot felul de invenții marca ”Solidaritatea” pentru a arăta ”credulilor” că ei sunt artizanii legii, fără ei nu se poate gândi un Regulament de sporuri etc. Când se obține ceva favorabil salariaților din sistem este meritul lor, iar când negocierile sunt în impas ori Anexa 10 este proastă, se aruncă cu piatra în Sanitas, ca și cum ei și numai ei au negociat cu miniștrii.

O astfel de aberație legislativă ar avea repercusiuni pentru toate categoriile de personal din sistemul medical, mai ales dacă se marșează și pe cealaltă struțo-cămilă gândită de ministra Pintea: ”sporurile personalului medical să fie asigurate din surse proprii ale spitalelor”. Și cu celelalte categorii care nu lucrează în spitale, ce s-ar întâmpla? E o simplă întrebare pentru cei de la Solidaritatea care tot ei susțin că militează pentru solidaritate în întregul sistem public de sănătate.

Iată ce susține sindicatul cu pricina: „Sistemul de solidaritate (adică „taxa de solidaritate”-n.n.) va viza doar nivelul de pornire, el fiind așezat pe criterii etice într-o Grilă de sporuri cu caracter minim garantat (înlocuindu-se filosofia limitei maxime a cuantumului sporurilor, așa cum era definită în art. 19 din proiectul de HG, cu cea a minimului garantat). Se introduc trei mecanisme de finanțare prin care spitalele pot completa diferența de sume pentru a asigura cuantumul sporurilor de la 1 ianuarie 2018 pentru toți salariații. Categoriile salariale aflate în risc de pierdere din veniturile nete vor fi protejate. Detaliile și informațiile privind mecanismele utilizate pot fi obținute de membrii Solidaritatea Sanitară de la liderii de sindicat.”

Pe de-o parte, Solidaritatea propune o inițiativă pe care nu o înțelege nimeni, pe de altă parte atunci când trebuie să explice mecanismele, ne invită să ne adresăm liderilor de sindicat.

Este cel puțin ciudat, în opinia noastră, tocmai de accea nu ne putem abține să ne întrebăm dacă această găselniță legislativă a lor deservește un anumit grup, mai ales dacă ținem cont de faptul că, deși și-au anunțat intenția de a face front comun cu celelalte sindicate și a participa la greva generală, în ultimul moment și-au retras intenția, renunțând la această formă de protest, recurgând la munca pe care știu ei să o facă cel mai bine: dezinformare și dezbinare.

Până când demersurile lor își vor găsi susținători, politicienii vor profita la maxim de ei, iar singurii care au de suferit din această luptă murdară sunt lucrătorii din sistemul sanitar.

Un articol redactat de I.P.

2 COMENTARII

  1. M-am uitat oleacă pe site-ul lor. Ăștia sunt cel mai de dreapta sindicat pe care l-am văzut, cu salarii după performanță s.a.m.d. Nu prea-mi vine a crede că au propus ei taxă de solidarizare, ăsta-i evident un efect (doar cine n-a citit nimic din legea salarizării, nu-și dă seama că ce se întâmplă azi cu sporurile este un efect al legii). Mai degrabă Sanitas trebuia să propună taxă de solidaritate, că doar este un sindicat de stânga. Când ne-or scădea salariile din buzunar nouă, celor cu munca de jos, atunci să vedem ce-o să facem! Dacă aud de vreun salariu scăzut de la 01 martie, atunci să vedem cine va fi vinovatul. Că doar n-o fi guvernul, fiindcă el e cel care a propus celebra Anexă 10.

  2. Bine scris. Eu cred ca in spatele solidaritatea este un interes al unor grupuri securisto-comuniste. Uitati-va la dl Rotila care nu are nici treaba cu sistemul sanitar. Are fata de turnător la securitate si atrăgător de fonduri pt aceiasi instituție. Întâmplător sunt membru sindical solidaritatea si cand mi-am dat seama ca nu ma reprezinta in nici un fel am încercat să ies. Am făcut cerere pt ca pe.site poti doar sa te înscrii nu sa si iesi si ghicit ce… Nu am primit nici un raspuns. Solidaritatea= forma de manipulare grosieră pt prosti… din care am făcut si eu parte nemulțumit fiind ca nu imi reprezinta nimeni interesele profesionale. Pot continua pe această temă…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Dovediți că nu sunteți un robot. Completați cu cifrele corespunzătoare, caseta de mai jos. *