Cu câtă MÂRLĂNIE PARLAMENTARĂ este tratat un proiect de lege absolut corect și absolut echitabil, respectiv cel legat de considerarea timpului petrecut de personalul medical în gărzi ca generator de vechime și, evident, de corelare a vechimii cu stabilirea vârstei de pensionare?

0
287

Promovat de colega noastră Laura Zarafin, semnat de peste 2000 de medici, susținut de peste 3000 de semnatari ai petiției on-line asociate lui (asta dacă nu cumva cifrele au crescut între timp!) și depus la Ministerul Sănătății, la Ministerul Muncii și la Parlament pe la sfârșitul lui 2018, acest proiect de lege și-a început lungul parcurs procedural sub bune auspicii, fiind succesiv avizat favorabil de Consiliul Legislativ, de Consiliul Economic și Social, de Comisia pentru Drepturile Omului și de Comisia pentru Sănătate din Senat. De aceea nici nu am intervenit în spațiul public pe acest subiect, considerând că meritul pentru mersul înainte al proiectului nu trebuie împărțit de Laura cu nimeni, și cu atât mai puțin cu mine.

Speranța că s-a intrat pe un făgaș normal mi-a fost dezintegrată însă de senatorii din Comisia de Muncă, Familie și Protecție socială din Senat, care l-au respins (cu majoritate de voturi!) „pe considerentul încălcării principiului egalității de tratament”, cuprins în motivația avizului negativ al Ministerului Muncii și Justiției Sociale, ai căror anonimi reprezentanți l-au susținut cu vehemență, fără însă a explicita în ce constă această „încălcare”! Adică dacă „Guvernul” se opune, gata, domnilor senatori, voi luați „poziția ghiocelului” și legiferați „după cum vrea mușchii lui”? 

Și apoi, cum puteți spune așa ceva, măi nevolnicilor de la minister/guvern, în frunte cu subgenialul vostru conducător M. BUDĂI, când proiectul a trecut de Comisia pentru Drepturile Omului? Și cum ați putut accepta, voi, membri ai Comisiei de Muncă din Senat o asemenea interpretare? Și încă „cu majoritate de voturi”!

Știu cu siguranță (până la acest moment) că doar unul dintre cei 10 senatori membri ai Comisiei a votat împotrivă (Florina-Raluca PRESADĂ – USR), așa că nu-mi rămâne decât să-i pomenesc pe ceilalți: președinte ROTARU Ion, vicepreședinte CRAIOVEANU Elena-Lavinia, secretar BODOG Florian-Dorel, membri: FIFOR Mihai-Viorel, MARCIU Ovidiu-Cristian-Dan (toți PSD), ZAMFIR Daniel-Cătălin (ALDE), DERZSI Akos (UDMR), PÂRVULESCU Eugen(PNL). 

Lor le datorăm acest „bocanc ce ni s-a dat în gură”! Lor, adică atât celor care au votat pentru avizul negativ, cât și restului care nu l-au votat, asta pentru că aceștia din urmă nu au luat public atitudine împotriva acestei abordări murdare!

Știți, dragii mei colegi, de ce evocam în debutul postării mele sintagma MÂRLĂNIE PARLAMENTARĂ? 
Din două motive!

Primul este legat de dubla ipostază a senatorului (medic!) BODOG Florin-Dorel, care, din postura de membru în Comisia de Sănătate este parte a deciziei de avizare POZITIVĂ a acestui proiect de lege, iar din cea de secretar al Comisiei de Muncă permite (se pare că inclusiv prin vot!) trimiterea lui pentru discuția în plen, dar cu raport de respingere!
Măi, oameni buni, să provoace oare obediența față de Partid asemenea leziuni ale caracterului cuiva, încât să nu mai conteze bunul-simț caracteristic apartenenței profesionale, de breaslă? Greu de înțeles… Dar și mai greu de acceptat și de iertat!

Al doilea are că substrat culmea neobrăzării ministeriale a Ministerului Muncii, care, la jumătatea lunii ianuarie își manifesta lipsa de susținere a propunerii legislative pe baza faptului că „va genera ieșirea din sistemul medical a unui număr mare de cadre medicale, iar cei care vor dori să rămână și să performeze din punct de vedere profesional nu vor putea acoperi volumul de activitate și nici nu vor putea stopa degradarea sistemului medical”, iar acum, la sfârșitul lui februarie „o dă cotită” cu „încălcarea principiului egalității de tratament”, dându-și seama că prima motivație nu are cum să țină! 

Mai mult, prima argumentație din ianuarie este emisă la limita idioțeniei instituționale, atât timp cât decriptarea de mai jos (a cărei semantică de tipul 《Aveți dreptul, dar nu vi-l dăm!》 îmi aparține, DG) a răspunsului nu are cum fi contracarată în justiție!

„Conform cu prevederile legislative referitoare la munca desfășurată în aceste condiții (de gardă), aveți dreptul la recunoașterea timpului aferent ca vechime în muncă. Aveți dreptul, dar nu vi-l dăm! Nu vi-l dăm, pentru că dacă vi-l dăm, vă pensionați mai repede decât avem noi în plan s-o faceți! Și nu numai că vă veți pensiona, dar o să o faceți având o stare de sănătate prea bună, numai bună pentru a „vă mânca pensia” mult mai mulți ani decât au făcut-o medicii care au avut bunul-simț de a muri în timpul gărzilor, la spital și de a scuti fondul (și așa mic) de pensii de o presiune suplimentară!”

Eu zic așa: dacă problema esențială (și strategică) ce derivă din acordarea unei categorii profesionale a unui drept fundamental (acela de vechime suplimentară în muncă, PROPORȚIONAL cu timpul de muncă efectiv prestat) este aceea că se depopulează sistemul de sănătate publică prin micșorarea numerică din cadrul categoriei medicilor care fac gărzi, de ce nu încercați voi, guvernanților, ca, până la echilibrarea situației, să vă gândiți ca medicilor care vor dori să rămână în sistem și după momentul legal al pensionării „anticipate prin recalculare” (care va surveni cu câțiva ani buni înainte de împlinirea vârstei de 67 de ani -oricum mărită!), să le plătiți, pe lângă salariu, și bine-meritata pensie!

Pensie care, spre deosebire de cele pentru mandatul parlamentar și a altor pensii speciale, ar avea „în spate” un timp de cotizare proporțional și legal asigurat de medicul respectiv! 

Ah, da’ mă scuzaț! Nu sunt bani! Adică nu sunt pentru palmași, că pentru pensii speciale și sutele de sinecuri ascunse sub forma posturilor de consilieri guvernamentali sau parlamentari, sunt!

Să îmi rămână/să ne rămână de azi încolo doar să ne sufocăm de indignare?

Nu cred!

Cred însă că această nedreptate ar trebui să devină începutul sfârșitului perioadei în care ne-am lăsat călcați în picioare de niște ipocriți ajunși în Parlament și în Guvern, doar pentru că unii dintre noi (încă) se mai tem de apelative pe care nu le merită?
Să nu conteze că luptăm de fapt pentru a ne bucura de câțiva ani în plus de viață alături de cei dragi și că nu vrem să îngroșăm rândurile colegilor morți în timpul gărzilor?
Asta nu înseamnă că cine vrea să muncească până nu mai poate, s-o facă! Dar să nu li se amputeze niciunuia dintre medici drepturile!
Hai, Laura, sufletul sus! îți suntem alături! De e nevoie, chiar și la dezbaterile viitoare din comisiile de la Camera Deputaților, dacă vom mai ajunge acolo!
Dacă nu, nu s-o termina acum totul! Doar va fi și un alt Parlament în viitor!

P.S.:
Se vor întreba unii, ca de obicei: „Ce interese o mai fi având și Grigorescu ăsta? De ce „s-o da” atât de indignat?

Ei bine, aflați că eu nu am nicio miză personală în privința „trecerii”acestui proiect de lege. Cum de e așa? Simplu! Pentru că, spre deosebire de mulți alți colegi ai mei, prin natura organizării de aproape jumătate de deceniu a activității secției chirurgie plastică din Spitalul Județean Brașov (adică de la înființarea ei în 1974 sub conducerea dr. Valentin Aburel), nu a existat o gardă de specialitate până acum câțiva ani, când s-a aprobat (în sfârșit!) o linie de gardă la domiciliu. Deci, nimic de câștigat pentru mine, personal. Mai mult decât atât, legea actuala, diametral opusă acestui proiect, m-ar avantaja, în calitatea mea de viitor „dinozaur-șef de secție”, care nu s-ar mai da dus din funcție mai departe de momentul când „doar moartea ne-ar mai despărți”! Așadar, am adus în discuție lipsa vreunui avantaj viitor, tocmai pentru a-mi lua măsuri de prevedere împotriva oricăror tentative prin care, sunt convins, unii-alții ar fi tentați să-mi decredibilizeze opinia. Și nu doresc asta!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Dovediți că nu sunteți un robot. Completați cu cifrele corespunzătoare, caseta de mai jos. *