Sunt convins că pentru oricine dintre cei care citesc titlul de mai sus este cu desăvârșire imposibil să găsească pe moment până și cea mai mică legătură între cele două personaje, primul făcând parte din istoria neamului, iar cel de-al doilea din actuala realitate.
Sunt convins că nimeni nu ar putea înțelege această asociere nici dacă li s-ar pune la dispoziție chiar și un generos interval de timp. Nimeni!
Nimeni în afară de mine, scriitorul acestor rânduri, și deja-arhicunoscuta „tanti Dorina de la Brașov”.
Pe tanti Dorina i-am prezentat-o acum exact două zile doamnei Sorina Pintea, care, în calitate de Ministru al Sănătății românești, ne-a onorat invitația de a constata validitatea proiectului „încă două paturi de mari arși la Brașov”.
A fost o surpriză pentru ambele doamne faptul că am avut ideea de a le face cunoștință în fața întregii audiențe. Am constatat (nu cu surprindere, pentru că m-am așteptat să fie așa), după cum a salutat-o și îmbrățișat-o, că Doamna ministru știa de cazul „tanti Dorina” (Dorina Hotnog), infirmiera de la Plastică din Spitalul De Urgență din Brașov. Și după cum a încercat să o asigure că îi înțelege mâhnirea care a copleșit-o la finalul carierei, mai ales că, din păcate, a constatat că singura vinovată pentru această situație este modul în care a fost croită legea salarizării „unitare”, care, pe unii îi recompensează „supraunitar”! Fapt pe care nu îl poate schimba. Nici singură, și nici repede!
În acest moment al discuției, zona de confort ministerial al oricărui dialog cu un subordonat fusese deja atinsă, pentru că „tanti Dorina” (căreia îi explicasem deja în ce consta anomalia prevederilor legale) îi zâmbea sincer, mulțumită că „a fost băgată în seamă” de ditamai ministrul, pentru prima dată (și în mod sigur și pentru ultima) în viața sa.
Dar nu, doamna Pintea Sorina nu a considerat suficient doar atât. Pentru că a îmbrățișat-o încă o dată și, sărutând-o pe „tanti Dorina” pe ambii obraji, i-a mărturisit, cu voce tare, cât s-o audă toți cei din jur:
„- Doctorul Grigorescu spunea că obrajii dumneavoastră, cei pe care s-au scurs lacrimi de mâhnire, ar merita o „mângâiere ministerială”. Eu vă ofer nu numai mângâierea mea, vă și sărut pe ei, dacă pe moment nu pot face mai mult decât atât…”
Doar ca paralelă de moment, vă rog să înlocuiți din textul original de mai jos doar două cuvinte: „boierul” și „domnitorul”, cu „creatorul sistemului de salarizare” și, respectiv, „ministrul”, și recitiți-l în această nouă cheie de înțelegere.
„Cu ruşinea, iacă aşa rămâne, moş Ioane, zise Cuza-vodă, sărutându-l pe un obraz şi pe altul, în faţa mulţimii adunate acolo. Du-te şi spune sătenilor dumitale, moş Ioane, că, pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea.”
Nu știu dacă gestul Sorina Pintea va fi reținut de istoria românească de lung parcurs, măcar ca unul inspirat din cel al lui Cuza, dar, cel puțin pentru mine (poate și pentru o parte din cei prezenți), acesta va rămâne parte din istoria noastră personală, ca moment care i-a conturat Sorinei Pintea străfundurile limpezi ale unui suflet mare, de adâncă omenie.
Care nu întâmplător s-a îndestulat din izvorul de sensibilitate al Cenaclului Flacăra, într-un timp al tinereții universitare…
P.S.: Ca să nu mai vorbim că, exact a doua zi, „tanti Dorina” a mai primit satisfacție de la însuși Avocatul Poporului, care s-a autosesizat în privința speței al cărui subiect este chiar dânsa.
Asta da, satisfacție!
Să te sărute Ministrul tău și să te apere Avocatul Națiunii!
„Tanti Dorina”, ești mare, zău așa!
Amendamentul „tanti Dorina”!
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10205587021550693&id=1707616747
Hai, prieteni, că sunt tare! Adică tare băgat în seamă! Și încă de cine credeți? Tocmai de Avocatul Poporului (era să zic al Diavolului😁)!
Mulțumită vouă (like-uitorilor și share-uitorilor de bună credință) e posibil să se schimbe o parte a legii salarizării „unitare”, aceea cu a cărei „perfecțiune” se lăuda duamna Olgutza pe când avea minister! Adică legea care permite că unii cu vechime maximă să fie plătiți „subunitar” față de alții cu vechime zero, aflați, în plus, și în posturi care solicită o complexitate și dificultate mult mai mică a muncii!
Hai că se poate!
Sursa: Pagina de facebook a dr. Dan Grigorescu
