Legea salarizării 153 sau Regulamentul de sporuri? Aceasta e întrebarea?

0
3317

„Regulamentul de sporuri în sănătate trebuie revizuit. Legea salarizării nu se modifică”. Declarația ministrului Muncii cred că s-a transformat în catalizatorul care va declanșa babilonie în sectorul public de sănătate. Și mai cred că nu este întâmplătoare, ci gândită și premeditată cu mare atenție. Este o simplă deducție logică a evenimentelor cronologice ce au avut loc încă de la apariția și aprobarea Legii salarizării unitare.

Degringolada și declarațiile contradictorii ale guvernanților vis-a-vis de veniturile din sistemul medical sunt atât de evidente încât pare că în interiorul guvernului se duc lupte crâncene, de care pe care, asta demonstrând încă o dată cât de gravă este situația în fapt. Pentru că realitatea este cu totul alta: regulamentul de sporuri degeaba va fi modificat atâta timp cât legea în sine limitează și pune bariere. În atare situație, trebuie schimbată inclusiv Legea-cadru.

Și pentru a înțelege mai bine această concluzie, e nevoie de o trecere în revistă a celor două acte normative, Legea-cadru și Regulamentul de sporuri, aceste adevărate cutii ale Pandorei din sistemul medical românesc. Pentru că, să recunoaștem, niciunul dintre cele două acte legislative nu respectă niciun principiu etic, de muncă, de egalitate ori de orice mai vreți voi.

Prevederile legii-cadru

Noile reguli de salarizare pentru bugetari au intrat în vigoare vara trecută și sunt cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Legea stabilește ca 1 ianuarie 2018 să aducă o creștere de 25% a salariilor angajaților din sănătate, creștere care a fost anulată de trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat, alte creșteri urmând să se înregistreze puțin mai târziu,  în luna martie, însă numai pentru două categorii de personal: medici și asistenți.

Faptul că numai medicii și asistenții medicali din sistemul public de sănătate beneficiază, conform legii, de aceste măriri, este o altă chestiune care naște nemulțumiri majore. Pentru restul personalului medical, legea se aplică treptat până în 2022, creând din start discriminări și conflicte între categoriile de personal. Culmea e că, după primele salarii mărite încasate, cei care au ieșit la atac au fost chiar medicii, care spun ei, nu se pot uita în ochii colegilor care nu numai că nu și-au primit salariile majorate, dar unii dintre colegii lor – infirmiere, brancardieri, personal auxiliar – au avut surpriza de a încasa venituri diminuate și cu până la 3.000 de lei față de cele din lunile anterioare. Aceste din urmă categorii de personal considerând pe bună dreptate că ”au luat de la săraci ca să dea la bogați”.

„Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții”, scrie în lege.

Elementul cheie însă îl constituie acest controversat articol 25 din Legea-cadru care stabilește următoarele: „Limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi” după cum urmează: Alin(1) „Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru instituţiile din sistemul sanitar şi cele din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor lunare, după caz. (3) Începând cu anul 2018, la stabilirea limitei de sporuri prevăzute la alin. (2) se includ şi drepturile prevăzute la anexa nr. II cap. II art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (2) şi (3). (4) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului trimis în misiune în străinătate.

Și iată primul și cel mai periculos impediment din sistemul medical: acestă limitare de 30%, prevăzută în lege, pe care sindicaliștii, din sănătate cel puțin, au combătut-o la vremea respectivă cu toate armele, afirmând atunci că acest procent va crea un haos fără precedent în sistemul medical. Realitatea de astăzi confirmă spusele sindicaliștilor.


Ce prevede Regulamentul de sporuri

Legea privind salarizarea unitară stabilește și ce reprezintă garda obligatorie, anume: „Gărzile efectuate de medici în cadrul normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază în limita a 48 de ore pe săptămână, care reprezintă durata maximă legală a timpului de muncă, inclusiv orele suplimentare”. Pentru tot ceea ce se desfășoară peste acest timp, medicii încheie cu spitalul un contract individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea prestată în linia de gardă și beneficiază numai de drepturile aferente activității prestate în linia de gardă.

Dar legea mai stabilește și că „Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază”. Până la noile prevederi legislative, cei care asigurau garda în zilele lucrătoare primeau un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază, în schimb ce personalul care asigura garda în zilele în care nu se lucra – potrivit Codului muncii -, beneficiau de un spor de 100% din tariful menționat.

Regulamentul aflat astăzi în vigoare diminuează și el nivelul sporurilor până la 85%, numai din simplul motiv că se aplică la o bază mai mare de calcul, la cea din ianuarie 2018.

Odată impus pragul de 30% pentru acordarea sporurilor prin legea salarizării unitare, la care Guvernul nu vrea nici în ruptul capului să renunțe, potrivit declarațiilor ministrului Muncii, va fi imposibil de respectat aceste procente, dacă ținem cont și de faptul că sporurile sunt amendate practic de două ori: prin lege și prin regulament. Cazul concret este cel al spitalelor multidisciplinare, acolo unde personalul din majoritatea secțiilor beneficia de un spor cuprins între 85 și 100%.

Ca o comparație, în vechiul act normativ, Legea nr. 284/2010, era o prevedere legislativă, potrivit căreia, la art. 22, alin. (3) se stipula că: „ prin hotărâri ale Guvernului se pot aproba depășiri ale limitei prevăzute la alin. (2) pentru anumite categorii de personal  și pentru condiții temporare de muncă care fac necesară acordarea unei plăți suplimentare, cu respectarea limitei prevăzute la alin. (1)”.

Dar realitatea lovește dur încă o dată și demonstrează că nici acest Regulament-cadru nu respectă niciun principiu. Recenții fluturași de salariu confirmă negru pe alb că acest regulament a fost făcut „după ureche”, și nu cu o consultare  temeinică a unor specialiști. S-a demonstrat ceea ce sindicaliștii au susținut inițial și anume faptul că sporurile vor fi acordate în funcție de disponibilitățile bănești și nu în funcție de condițiile specifice aferente fiecărui loc de muncă.

Și acum putem înțelege de ce Lia Olguța Vasilescu insistă pe modificarea regulamentului de sporuri. Este vorba despre sume imense din bugetul de stat pentru a acoperi nevoia sporurilor din sănătate. Este vorba despre un impact financiar uriaș asupra bugetului pe care guvernanții nu l-au realizat niciodată. Sindicaliștii susțineau la vremea respectivă că menținerea sporurilor și creșterea salariilor ar fi impactat bugetul de stat, după calculele lor, cu peste 3,9 miliarde de lei cheltuieli de personal. Oricum cu mult mai mult față de estimările inițiale ale guvernului. Iată de ce, la un simplu calcul matematic, sursele de finanțare trebuiau oricum suportate din alte surse bugetare, pe care guvernanții nici până la această oră nu le-au găsit.

Astăzi ne aflăm la momentul în care veniturile spitalelor vor fi direcționate cu precădere către salarii în detrimentul investițiilor, al medicamentelor, al aparaturii, fapt ce în timp va determina în mod clar un act medical deficitar.

Rămâne de văzut însă cum vor gestiona aleșii neamului această criză fără precedent care se anunță în sistemul sanitar românesc.

Sindicaliștii din sănătate, cei de la SANITAS, au anunțat astăzi calendarul protestelor pentru perioada următoare:

  • 26 aprilie – miting organizat în București;
  • 7 mai – grevă de avertisment, în intervalul orar 9.00 – 11.00;
  • 11 mai – grevă generală în sistemul de sănătate și asistență socială.

Au consemnat pentru #stirimedicale, I.P. și S.O.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Dovediți că nu sunteți un robot. Completați cu cifrele corespunzătoare, caseta de mai jos. *